Incapatanarea cu care autoritatile se agata de proiectul aderarii statului roman la o zona euro dominata de Germania si Franta s-ar putea dovedi o eroare strategica.
Institutiile de supraveghere a sectorului bancar discuta din ce in ce mai serios o propunere venita din zona anglo-saxona, potrivit careia numai obligatiunile guvernamentale ale tarilor cu moneda si politica monetara proprie, precum Marea Britanie sau Statele Unite, ar merita statutul de titluri cu risc zero, statut ce permite bancilor care le cumpara sa nu-si constituie niciun fel de rezerve de capital pentru a se proteja de un eventual default.
Asta pentru ca numai aceste state pot tipari oricand bani pentru a evita intrarea in incapacitate de plata. Daca va fi adoptata, aceasta propunere ar fi o mare lovitura pentru statele din Euroland, care si-ar vedea costurile de imprumut majorate semnificativ.
In acest timp, puterea de la Bucuresti, in frunte cu presedintele Traian Basescu, continua sa reafirme, cu orice ocazie, angajamentul Romaniei de a adopta moneda euro in 2015. In consecinta, asa cum a repetat presedintele si saptamana trecuta, proaspat intors de la summit-ul UE de la Bruxelles, singura solutie pentru Romania este sa imbratiseze fara conditii noul pact fiscal adoptat la nivel european si, in general, orice initiativa franco-germana de centralizare a politicilor economice ale statelor din Europa.
De ce sa pasim „neabatut” spre euro?
Aceasta reteta „Merkozy” are insa toate sansele sa agraveze, nu sa rezolve actuala criza a datoriilor suverane din zona euro. Asta pentru ca nu contine, in esenta, decat austeritate bugetara in plan social. Fara sa atace miezul problemei, respectiv faptul ca interventionismul tot mai masiv al statului, inclusiv prin mult-laudatele „investitii publice” finantate din impozite si imprumuturi, si redistribuirea discretionara a veniturilor care rezulta de aici risca sa stranguleze tot mai mult economia.
Ideea este ca o economie strangulata nu poate furniza acele rate de crestere care sa permita, la un moment dat, prin majorarea veniturilor bugetare colectate, reducerea datoriilor de stat la niveluri cat de cat rezonabile. Iar in acest caz supravietuirea financiara a statelor (si a economiei in general) va continua sa depinda, ca si in prezent, de injectiile de lichiditate operate sistemelor bancare de catre bancile centrale. In acest scenariu pesimist (si, din pacate, cel mai credibil in momentul de fata), in care totul se reduce la a putea sa continui sa-ti rostogolesti datoria suverana prin canalul bancilor centrale, obsesia principalelor centre de putere de la Bucuresti pentru intrarea in zona euro risca sa se dovedeasca o eroare. Pentru ca statutul de membru in Euroland devine tot mai mult un stigmat, si nu un un semnal de soliditate.
Te imprumuti cat poti tipari
Reglementarile bancare in vigoare pe plan international prevad ca bancile nu trebuie sa-si constituie niciun fel de rezerve de capital pentru titlurile de stat emise de fiecare guvern in monedele aflate oficial in circulatie in jurisdictia fiecaruia, intrucat acestea ar prezenta „risc zero”. Nu se face nicio diferenta intre statele care detin control local asupra politicii lor monetare, dispunand de o moneda nationala, si cele membre ale unei uniuni monetare, cum este zona euro, care nu au monede proprii si si-au cedat suveranitatea monetara unei institutii centralizate – Banca Centrala Europeana (BCE). Institutie careia, in plus, ii este interzis sa finanteze direct deficitele bugetare ale tarilor din zona euro, cumparandu-le titlurile de stat de pe piata primara, prin emisiune de moneda noua.
Aceste reglementari au permis timp de aproape 10 ani unor state precum Grecia, Portugalia, Italia sau Spania sa se imprumute la dobanzi doar marginal mai reduse decat cele ale Germaniei si Olandei si au pus bazele actualei crize a datoriilor suverane.
Nu este normal ca titlurile de stat ale tarilor din zona euro care nu au monede proprii si nici control asupra politicii lor monetare sa se bucure de acelasi statut de risc zero ca si cele ale statelor care pot tipari bani pentru a-si putea plati datoriile, cum ar fi Marea Britanie sau Statele Unite, a declarat recent presedintele influentei Autoritati pentru Servicii Financiare (Financial Services Authority – FSA) din Marea Britanie, Adair Turner.
„Asta inseamna ca actualul favoritism de care se bucura in general titlurile de datorie suverana si care se regaseste in cerintele de capital zero pentru bancile care detin aceste titluri ar trebui fie aplicat doar obligatiunilor statelor cu monede si politici monetare proprii, fie desfiintat cu totul”, a subliniat Turner.
Parlamentul European se implica
Declaratia are cu atat mai multa greutate cu cat Turner este si unul dintre oficialii de frunte ai Financial Stability Board, una dintre cele mai influente institutii internationale cu atributii in elaborarea reglementarilor bancare, dominata de reprezentanti ai statelor non-euro (din interiorul sau din afara Europei).
Abordari similare si-au facut de curand loc si in Parlamentul European. Europarlamentarul liberal britanic Sharon Bowles, sef al Comitetului pentru Afaceri Economice si Monetare, a prezentat, la finalul anului trecut, un plan de reglementare prin care obligatiunile guvernamentale ale statelor indisciplinate fiscal din zona euro ar urma sa-si piarda automat statutul de risc zero din perspectiva rezervelor de capital pe care bancile care le detin ar trebui sa si le constituie.
„Una dintre cauzele actualelor probleme din sistemul bancar este aceea ca bancile au acumulat o cantitate mare de obligatiuni guvernamentale ale statelor cu probleme, cum ar fi Grecia, din simplul motiv ca nu trebuiau sa-si faca niciun fel de provizioane pentru eventuale pierderi. Ideea ca titlurile de stat in general prezinta risc zero pleaca de la presupunerea ca, in caz ca lucrurile se inrautatesc grav, poti tipari bani pentru a-ti plati datoriile. Insa in cadrul unei uniuni monetare, statele individuale nu pot tipari bani dupa bunul lor plac. Acest lucru se stia inca de la infiintarea euro, insa putini au crezut ca se va ajunge unde am ajuns acum. Dar iata ca s-a ajuns”, spune Bowles.
Europarlamentarul britanic sustine ca adoptarea unei astfel de reglementari ar descuraja bancile in a acorda imprumuturi masive statelor din zona euro cu finante publice in dezordine si le-ar impiedica pe acestea din urma sa ajunga la niveluri nesustenabile ale datoriei publice. Pe de alta parte, in acest fel pietele ar disciplina in avans tarile din Euroland, care si-ar lua din timp masuri pentru a nu fi penalizate prin inlaturarea gradului de risc zero. Planul lui Bowles ar urma sa fie aplicat exclusiv statelor din uniunea monetara.
Am fi mai in siguranta in afara euro
Independenta monetara a statelor nu constituie catusi de putin o valoare in sine, cata vreme principala cauza a actualei crize mondiale este tocmai politica laxa si distorsionanta a „celei mai independente” banci centrale a lumii, Federal Reserve (Fed), copiata mai mult sau mai putin de toate celelalte. Insa in actualul context al agravarii problemelor cu datoria suverana din zona euro, pastrarea controlului national asupra politicii monetare pare a fi pentru Romania cel mai mic rau posibil.
Institutiile internationale de reglementare bancara, dominate de state non-euro (Statele Unite, Marea Britanie, Japonia, Canada etc.) au tot interesul sa stimuleze bancile sa le finanteze propriile deficite bugetare. Iar acest moment de profunda slabiciune si dezbinare a zonei euro ar putea fi speculat de celelalte economii mature ale lumii prin impunerea de norme internationale „punitive”, care sa faca titlurile de stat din Euroland mai putin atractive pentru institutiile de credit.
Avand de rambursat credite masive de la FMI si Comisia Europeana si cu o datorie publica care nu poate decat sa creasca in anii urmatori, Romania are nevoie sa-si tina cat mai mult sub control costurile de imprumut si atractivitatea propriilor titluri de stat. Si nu isi poate permite riscul de a constata ca, dupa ce, eventual, trece la moneda euro, este penalizata si nu recompensata pentru asta.
Datoriile oricarui stat implica riscuri
Exista economisti, oficiali ai institutiilor de reglementare si chiar politicieni care contesta cu totul mitul potrivit caruia titlurile de datorie suverana emise de state, indiferent ca au sau nu moneda si politica monetara proprie, ar prezenta risc zero. Astfel, exista voci cu greutate care sustin ca acest privilegiu de care se bucura in acest moment guvernele ar trebui inlaturat, cu efecte profund pozitive atat asupra stabilitatii sistemului financiar, cat si asupra economiei reale.
Pentru ca, in acest fel, companiile private, indiferent de dimensiuni, ar capata acces mult mai usor si mai ieftin la credite, intrucat ar disparea atractia artificial intretinuta a bancilor pentru obligatiuni guvernamentale.
„Intr-o lume in care, de exemplu, compania Nestle este perceputa ca fiind mult mai putin riscanta decat Portugalia, ar fi logic sa se limiteze importanta obligatiunilor guvernamentale, insa acest lucru e foarte dificil de realizat din punct de vedere politic”, comenteaza un analist citat de Bloomberg.
