Vedeam acum cateva zile un frenetic reporter tv transmitand mandru ca Bucurestiul devine al treilea oras european ce gazduieste o cursa auto pe strazile sale. Da, dupa Monte Carlo, acolo unde batranii putred de bogati circula, agale, in decapotabilele lor, intre hotel si cazinou, iar Marele Premiu de Formula 1 este unul dintre evenimentele mondene de prim rang.

Si dupa Helsinki, un oras in care, daca ti se intampla sa ramai in weekend, ai toate sansele sa te sinucizi din cauza de singuratate. Dar acestea sunt exceptii. Altfel, circuitele de viteza se gasesc undeva, in afara oraselor, acolo unde pot beneficia de toate dotarile necesare si unde nu deranjeaza. Sa gandim cu capetele noastre: oare n-ar fi alergat mai degraba bolizii pe Champs-Elysees la Paris ori pe Diagonal la Barcelona? Ar fi gasit acolo, cu siguranta, o audienta mai mare si un public mai cu dare de mana.

Nu vei gasi usor o municipalitate gata sa-si agreseze cetatenii pret de vreo doua saptamani cu restrictii de circulatie, cu gaze de esapament si cu locuri de parcare compromise. Iata insa ca se poate, in orasul acesta nebun, oricum dat peste cap de o multitudine de lucrari. Iar acesta nu este nicidecum un semn de modernitate, ci mai curand unul al lipsei de proiect si de viziune in care se zbate cel mai mare oras al Romaniei. Cartiere de vile si impozante cladiri de birouri cresc in suburbii printre balarii si gramezi de moloz. In dezordine si fara elementele de infrastructura necesare. Chiar locul din care realizam acest ziar pentru dumneavoastra este intesat cu sedii de companii, dar strazile au ramas cele din timpul socialismului multilateral dezvoltat. Seara, ca sa iesi cu masina de aici iti trebuie rabdare, nu gluma! Iar ca sa iesi pe jos, iti trebuie curaj in fata haitelor de caini, ochi buni sa bajbai prin intuneric si incaltaminte comoda ca sa nu nimeresti prin santurile ce-si schimba zilnic topografia.

Nu exista in Bucuresti trasee turistice marcate, nici spatii culturale bine delimitate si puse in valoare. Nu exista nici macar un loc de promenada si de socializare. Doar o Piata a Palatului, rusinos de prost luminata si in care municipalitatea da de zor aprobari pentru tot felul de spectacole gratuite de rock si house, care incurca circulatia si lasa in urma o mizerie de nedescris. Traim, de fapt, in cea mai provinciala dintre capitalele Europei. Iar circuitul instalat in jurul Casei Poporului este dovada. Cica astfel intram in Europa. Da’ de unde! Poate in Absurdistan!

Ne-au oferit o bomboana intr-un ambalaj colorat si stralucitor, iar noi ne-am grabit s-o apucam, crezand ca in acest fel ne depasim conditia de saraci. Sa ne fie de bine.