Daca incercati sa introduceti intrebarea „cum sa fii fericit” in motorul de cautare Google , vor aparea 61 de milioane de „raspunsuri”. Pe scurt, o viata intreaga poate sa nu fie suficienta pentru a le citi pe toate si apoi, multi repeta aceeasi mantra: zambeste, dormi bine, mananca bine si crede in tine. Este suficient pentru a fi fericit? Probabil ca nu este atat de simplu, este o provocare sa reduca fericirea la minimum, mai ales cand autorul se adreseaza celor care probabil nu pleaca dintr-o pozitie avantajoasa.
Este usor sa crezi in tine cand toti cei dinaintea ta au. Este firesc sa te iubesti si sa te accepti atunci cand ai experimentat deja experiente de iubire neconditionata in spatele tau. Cu totii suntem de acord cu asta, oamenii fericiti gasesc in ei insisi ceea ce au nevoie . Dar asta se aplica tuturor? Adesea cei care cauta ceva „in afara” o fac tocmai pentru ca le este dor inauntru. Atunci va voi spune ca exista speranta pentru toata lumea, pentru ca fericirea este ceva care se construieste si oamenii fericiti stiu sa construiasca in interiorul lor ceea ce le lipseste si le-a lipsit mereu in afara. Dar de unde sa incep? Sa vedem care sunt cele 10 psihoexercitii ale mele personale care te pot duce pe calea fericirii si pot da un punct de cotitura concret vietii tale.
1. Primele ori nu conteaza
Voi incepe cu o regula usor de aplicat si care poate fi utila tuturor. Cei care au avut o experienta dificila in spatele lor tind sa astepte mult, sau mai degraba prea mult, de la ei insisi. Chiar daca inconstient, se asteapta la performante excelente si de multe ori aceasta asteptare ascunsa il inhiba. In practica, cei care au un trecut dificil se exclud de la multe posibilitati pentru ca le este frica sa nu-si demonstreze valoarea, sau mai degraba, cu atat mai mult, le este frica sa descopere ca acea valoare nu exista. Sa stii ca acea valoare este acolo, da, tu esti cel care nu ii dai sansa sa explodeze. Deci, sa vedem cum se face.
Daca esti blocat intr-o faza a vietii tale si nu poti iesi din ea, ai vrea sa faci acel mic pas in plus, dar te simti retinut, aceasta regula simpla iti poate fi de folos. Ce spune acest precept: Primele ori nu conteaza.
Suntem atat de obisnuiti sa condamnam fiecare mica greseala incat nu ne dam luxul de a incerca. Poti aplica regula potrivit careia „ primele incercari nu conteaza ” tie si altora (cei care asteapta prea mult de la ei insisi ajung sa fie duri si cu ceilalti). Primele ori cand incerci sa faci ceva (sau daca ai incercat deja, ia in considerare „inceperea de la primele ori cand incerci in mod constient”) stii ca fac parte din trainer, sunt doar o sesiune de antrenament, un fel de test care sa permita tu sa te familiarizezi. Familiarizati-va cu mediul inconjurator, cu emotiile voastre, cu ceea ce va inconjoara, cu contextul…
Asa ca nu-ti fie teama sa te prostesti, sa te dezamagi sau sa te dezamagi, nu-ti fie frica de incercari nereusite… Fiecare incercare pe care ti-o faci usor va fi un succes pentru ca va avea ocazia sa te invete ceva . Te va fi facut sa cresti. Asa ca mergi, faci greseli, gresesti, esuezi si esuezi din nou. Dupa primele incercari in care ti-ai permis luxul de a gresi, lucrurile vor merge mult mai bine! Primele ori nu conteaza. Sunt doar pentru a castiga experienta.
2. Afirmati-va identitatea
Cand un copil ramane fara identitate, pentru tot restul vietii, se va cauta pe sine in altii fara sa se regaseasca vreodata. Va continua sa se piarda, va continua sa caute in afara ceea ce nu a fost in stare sa construiasca in sine, cu resentimentele constante pentru ceea ce ar fi putut fi si nu a fost. Parintele se uita la copilul in brate, iar copilul se uita la fata parintelui si se gaseste acolo… atata timp cat parintele se uita cu adevarat la acea fiinta unica, mica, lipsita de aparare si nu isi proiecteaza propriile asteptari, frici si ambitii asupra lui. In acest caz, in fata parintelui copilul nu se va regasi niciodata pe sine ci doar greutatea asteptarilor altora si, neputand sa se cunoasca niciodata, tocmai prin acestea va trai.
Cand copilul ramane fara identitate, tot restul vietii isi va cauta o oglinda degeaba. Se va cauta pe sine in altii fara sa se regaseasca vreodata, va continua sa se piarda, va continua sa se distanteze de el insusi. Va trai cu reflectii fara sa stie vreodata cine este, va ofta si va trai cu resentimente si remuscari pentru ceea ce ar fi putut fi si nu a fost. In loc de identitate, el se va trezi cu o fantana de durere, o fantana pe care nici macar lumea nu ar fi suficient sa o umple.
Exista o solutie pentru aceasta durere a vietii. Ar fi suficient sa scapi de oglinzi. Cautam lucrurile potrivite (pe noi insine, afirmatia noastra personala, identitatea noastra de oameni completi…)… dar speram adesea sa le gasim in locuri gresite: in altii. Nu putem sa traim sau sa ne afirmam prin altii. Putem si, intr-adevar, trebuie, sa invatam sa reflectam asupra noastra pentru ca numai acolo ne vom redescoperi valoarea, o bucata pe rand.
3. Nu te compara cu ceilalti
Ti-am spus deja in introducere. Calea spre fericire pentru fiecare dintre noi este diferita. Motivul? Fiecare dintre noi are un punct de plecare diferit, o linie de plecare invizibila. Sunt cei care pleaca exact de la linia de start, cei cu mult dincolo de acea linie si cei care, din pacate, incep la multi kilometri, mai inapoi. Este nevoie de un salt pentru a ajunge pur si simplu la inceput. Atunci este firesc ca toata lumea sa para „in fata ta”. Se vorbeste mult despre meritocratie , dar in realitate acest concept ar avea sens doar in prezenta sanselor egale. Si aici am putea spune multe: disparitati economice, sociale si, nu in ultimul rand, diferente psiho-afective mari.
Fiecare dintre noi are un drum diferit. De ce vrei sa-l compari pe al tau, atat de unic si special, cu cel al altora? Daca doriti sa faceti comparatii, priviti inapoi si vedeti de unde ati inceput. Daca nu va place „distanta” pe care ati parcurs-o, atunci suflecati-va manecile. Iti aduc un aforism „ daca ai nevoie vreodata de o mana de ajutor, o vei gasi la capatul bratului tau ”. Mana aia este prea subestimata! Sa stii ca poti face mult mai mult pentru tine decat ceea ce faci. Pun pariu ca atunci cand te angajezi sa faci ceva pentru cineva la care iti pasa, esti o adevarata minune! Dar cand vine vorba de tine…. de acolo incep neajunsurile. Atunci trebuie sa incepi din nou.
4. Incepe din nou de la tine
Indeparteaza-te de locurile de abandon, respingere, neafectiune si bucurii refuzate. Indeparteaza-te de acele locuri care nu-ti mai apartin si care iti alimenteaza constant ranile, fricile si nesiguranta. Luati-va de mana, conduceti-va in locuri pe care nu le-ati vazut niciodata, locuri noi si minunate unde meritati sa fiti. Mergeti acolo unde abunda grija de sine si iubirea de sine. Acolo unde valoarea ta este cu adevarat de necontestat, unde libertatea de a-ti exprima cine esti si de a-ti satisface nevoile nu este un lux, ci normalitatea cotidiana (cum ar trebui sa fie!).
5. Accepta durerea
Pare un oximoron dar e adevarat, calea spre fericire are aceasta etapa obligatorie. Accepta-ti durerea. Acceptarea durerii inseamna adesea a pune la indoiala totul, a privi in fata adevaruri incomode, cum ar fi greutatea lipsei iubirii, a neglijarii si a fi abandonat in sine. Sa stii ca persoana care ar fi trebuit sa ne iubeasca si sa ne protejeze cel mai mult, nu numai ca nu a facut-o, ci si ne-a ranit, chiar ne-a ranit, este un adevar incomod de procesat, dar cand reusesti si l-ai disecat in adancime, nu te va mai tine prins.
6. Lasa-le sa plece
Cand ai reusit, cand ai procesat profund toata suferinta, atunci vei reusi, le vei lasa sa plece. Lasa-i sa se indeparteze de tine, sa te indepartezi de ei. Rude, prieteni, aproape sau departe. Sa stii ca oricat de mult ai incerca sa explici, oricat de mult iti arati durerea, dezamagirea, valoarea… ei nu vor intelege niciodata. Nu vor intelege niciodata cine esti cu adevarat – pentru ca nu vor sa te priveasca – nu vor intelege niciodata cat de mult rau ti-au facut – pentru ca nu vor sa se uite la ei insisi. Aceasta este cea mai dificila constientizare de procesat pentru cei care au fost profund raniti de cei care ar fi trebuit sa-i iubeasca si sa-i protejeze. Aminteste-ti, in orice moment, poti sa-ti construiesti emanciparea emotionala, poti incepe din nou de la tine si meriti sa faci asta!
7. Cere-ti scuze fata de tine
„Imi cer scuze pentru ca te-am lasat sa decizi care este valoarea mea . ” Ar putea fi, de asemenea, „ Imi cer scuze pentru ca nu imi respect corpul” sau „ Imi cer scuze pentru ca mereu i-am pus pe altii in centru si niciodata pe mine” … motivele pentru a-mi cere iertare sunt multe si constituie primul pas catre ‘ingrijire auto. Fiind plini de compasiune cu noi insine, ne dam ceea ce nu am experimentat niciodata cu adevarat in exterior: intelegere si acceptare . Nevoia de a fi inteles, primit si acceptat sunt nevoi legitime, umane. Pentru a fi fericit, incepe prin a satisface aceste trei nevoi simple. Daca reusesti, stii ca fericirea ar putea fi intr-adevar dupa colt.
Pentru a-ti aprofunda cunostintele despre tine si pentru a construi solid ceea ce nu poti gasi afara, iti recomand sa citesti cea mai bine vanduta carte «Te imbolnavesti din dragoste, te vindeci de dragoste», o poti gasi in toate librariile sau pe Amazon. Nu lasa titlul sa te pacaleasca, este o calatorie introspectiva in interiorul tau pentru a construi acele locuri noi si neexplorate in care meriti sa traiesti. Fericirea nu este ceva care vine dintr-o data, este ceva care se construieste… oricat de departe ai fi de linia de „start”, o meriti si o poti avea.
