JULES VERNE SI A SAPTEA ARTA(Partea a V-a: Filme inspirate de O calatorie spre centrul Pamintului).
O calatorie spre centrul Pamintului, roman aparut in 1864, este una dintre cele mai cunoscute – si indragite – opere ale scriitorului francez. Este de aceea de inteles interesul aratat de cineastii din intreaga lume pentru transpunerea pe marele (si micul) ecran a unei creatii de-a dreptul fascinante, care se constituie inca si astazi intr-un pilon de baza al science-fictionului mondial.Sa incepem cu prima adaptare cinematografica adevarata (o incercare a lui Segundo de Chomon, din 1908, pare sa se fi pierdut pentru totdeauna), adaptare despre care se spune ca este si cea mai reusita:
Henry Levin – Journey To The Center Of The Earth (1959)
Distributia reprezinta punctul forte al acestui film: James Mason (in rolul profesorului sir Oliver S. Lindenbrook), Pat Boone (studentul Alexander „Alec” McKuen), Arlene Dahl (focoasa vaduva Carla Goteborg), Diane Baker (Jenny Lindenbrook, fiica profesorului) si Thayer David (contele Saknussem) alcatuiesc o echipa greu de egalat in ceea ce priveste performanta actoriceasca. Scenariul (scris de Walter Reisch si Charles Brackett) este unul destul de static, de-a dreptul contemplativ pe alocuri, dar nu tradeaza prea mult subiectul cartii, dimpotriva, unii critici spun ca este cel mai apropiat de intentiile lui Jules Verne (altii spun insa exact pe dos, asa o fi, ei stiu mai bine…). In ceea ce priveste capitolul „efecte speciale”, aici lucrurile nu sint chiar atit de reusite. Desi studiourile Twentieth Century Fox au alocat pentru realizarea filmului o suma importanta, cu mult peste ceea ce se practica in epoca, si l-au angajat in acest scop pe L.B. Abbott – nume celebru in lumea creatorilor de efecte speciale – rezultatele par astazi destul de modeste. Sa nu fim insa prea duri in aprecieri: ce posibilitati existau atunci si ce se poate face astazi in acest domeniu!
Și citeva amanunte „de culoare”: in excelenta coloana sonora (compusa de Bernard Herrmann) figureaza si hitul „The Faithful Heart”, interpretat de Pat Boone, cintaret celebru in anii ’50 – ’60, iar locatia unde s-a realizat cea mai mare parte a filmarilor este Carlsbad Caverns National Park (New Mexico, SUA). S-a mai filmat si in Scotia, la Edinburgh University, ca si pe plaja Leo Carillo State Beach din Malibu (California, SUA) – pentru scenele subacvatice. In plus, desi nu figureaza in distributie, ratusca Gertrude, pe post de mascota a echipei de exploratori ai adincurilor Terrei, face toti banii, salvind uneori – in registru comic – filmul, in momentele de lincezeala. Una peste alta, o realizare placuta, nominalizata in 1960 la trei premii Oscar (e-adevarat, pentru categorii tehnice: decoruri, efecte speciale si sunet), pe care v-o recomandam cu caldura.
Juan Piquer Simon – Viaje al centro de la Tierra (Jules Verne’s The Fabulous Journey To The Center Of The Earth) (1976)
Un film spaniol cu o distributie mixta (spaniola & anglo-saxona), in care vedeta este celebrul actor din serialul „Forsyte Saga”, Kenneth More, secundat indeaproape de starul spaniol Pep Munne.Kenneth More il intruchipeaza pe profesorul Otto Lindenbrock, un geolog care pune la cale o expeditie de explorare, dupa ce descopera intr-o carte veche un traseu secret spre centrul Pamintului. Impreuna cu nepoata sa Glauben (interpreta: Ivonne Sentis), un soldat prusac pe nume Axel (Pep Munne) si pastorul Hans (Frank Brana), profesorul infrunta tot soiul de pericole in timp ce exploreaza un sir de pesteri subterane, populate de ciuperci uriase, otravitoare, apoi intreprinde o calatorie plina de pericole pe o mare subterana, pentru a ajunge fata in fata cu tot soiul de monstri preistorici.
Din pacate, toate cele mentionate mai sus nu sint suficiente pentru a salva filmul –considerat foarte slab de majoritatea criticilor de specialitate. Ramin doar bunele intentii declarate in secventele de deschidere, imprumutate din diverse productii ale epocii cinematografului mut: “The film you are about to see is a tribute to these pioneers of the film world of science fiction.” Asa o fi, dar e mult prea putin…Asa ca trecem la
Rusty Lemorande, Albert Pyun – Journey To The Center Of The Earth (1989)
Distributia plina de nume necunoscute, perioada de productie de aproape trei ani (1986 – 1989) – mult prea lunga pentru ceea ce a iesit, ca si lipsa oricarei legaturi cu opera lui Jules Verne (exceptie face doar titlul!) ne conduc spre un singur verdict: evitati pe cit posibil sa vedeti acest „film”!!! Ca semn de recunoastere, am pus alaturat si coperta DVD-ului.Inca o ratare, deci…Filmul omonim al lui William Dear din 1993 intra in aceeasi categorie, deci putem sa trecem in revista un nou titlu.
George Miller – Journey To The Center Of The Earth (1999)Aceasta adaptare libera a operei julesverneene, realizata de studiourile Hallmark Entertainment, este o miniserie in doua parti, de circa trei ore, produsa si regizata de George Miller, un australian nascut in Scotia, in 1943, si cunoscut pentru titluri ca The Man From Snowy River (1982), The Neverending Story II: The Next Chapter (1990), Andre (1994) sau Robinson Crusoe (1997, cu Pierce Brosnan in rolul principal). A nu se confunda cu un alt regizor australian pe nume George Miller, implicat in seria Mad Max si care a realizat celebrul Babe: Pig In The City.Filmul propus de Hallmark este o creatie interesanta, in parte si datorita distributiei solide, „conduse” de Treat Williams (in rolul profesorului Theodore Lytton) si Bryan Brown (in rolul megalomaniacului aventurier Casper Hastings). Ii mai intilnim pe generic si pe Jeremy London (Jonas Lytton, nepotul profesorului), Tushka Bergen (Alice Hastings, sotia lui Casper Hastings), Hugh Keays-Byrne (calauza McNiff), Tessa Wells (Helen), Petra Yared (Ralna), Sarah Chadwick (Mashowna) etc.Vizual vorbind, filmul este o adevarata incintare, foarte „colorat” am putea spune, gratie muncii desfasurate de artistii de matte-painting, dar si de echipele care au avut in grija decorurile, costumele, machiajul si prostetica. In ceea ce priveste compartimentul de efecte speciale, efecte vizuale si trucaje, acesta se dovedeste a fi la inaltime pe tot parcursul productiei, filmul fiind credibil din primul pina in ultimul minut, chiar si in situatiile cele mai fantastice. Unii critici au strimbat din nas la grafica generata de computer, folosita pe parcurs, sau la actiunea zic ei foarte previzibila, dar noua rezultatul ne-a placut. Chestie de gust, pina la urma… Ramine sa va faceti si singuri o parere, dupa ce veti viziona DVD-ul produs de Artisan.Mai mentionam in final ca pelicula lui George Miller a fost nominalizata in anul 2000 de Academy of Science Fiction, Fantasy & Horror Films din SUA la Premiile Saturn pentru urmatoarele categorii: „Best Genre TV Supporting Actor (Jeremy London)” si „Best Single Genre Television Presentation”.
2008 este anul in care au aparut nu una, ci trei adaptari ale romanului lui Jules Verne. Sa incepem cu o productie destinata micului ecran:
T.J. Scott – Journey To The Center Of The Earth (2008)
Regizorul este cunoscut mai ales din lumea serialelor TV, dar pentru filme de lung metraj se pare ca i-ar trebui o clasa in plus. Se vede asta din modul in care concepe actiunea, prea statica pentru o productie de 90 de minute (chiar daca personajele merg pe jos la nesfirsit, ai spune!), din folosirea cel putin ciudata a culorii in diverse locatii (verde si roz – pentru exterioare, cenusiu si maro – pentru interioare), ca si din acceptarea unui scenariu plin de greseli de logica si inconsecvente in actiune.Povestea este – in linii mari – aceeasi: un antropolog cu apucaturi de aventurier, Jonathan Brock (interpret: Ricky Schroder, ex-starul din serialul Silver Spoons), pasionat mai mult de meciurile de box de prin campusuri decit de predatul la catedra, este angajat de o mostenitoare instarita, Martha Dennison (Victoria Pratt, ex-Mutant X), sa plece intr-o expeditie de cautare a sotului ei, disparut in Alaska in timp ce cauta o cale de patrundere spre centrul Pamintului. Expeditiei i se alatura imediat nepotul savantului, Axel (interpret: Steven Grayhm), care va fi si naratorul intregii ispravi, iar mai tirziu – in chip de calauza – rusul Serghei (Mike Dopud), al carui frate disparuse si el o data cu sotiorul Edward Dennison (interpretat de un Peter Fonda obosit, care apare doar spre final).Urmeaza obisnuitele cautari la suprafata (numai drumul spre Alaska dureaza o treime din film!) si in adincurile minelor pe unde se presupune ca a luat-o Dennison, confruntari cu animale preistorice si triburi de salbatici etc., etc. Nimic nou sub soare, intr-un film pe care unii critici il fac praf, iar altii il recomanda pentru vizionarea cu intreaga familie… Oricum, fata de versiunea din 1989, aceasta – despre care am vorbit pina acum – este chiar o reusita. Iata si citeva capturi foto:
Al doilea film realizat in 2008 dupa celebra carte a lui Jules Verne este unul 3D. Citeva cuvinte asadar despre
Eric Brevig – Journey To The Center Of The Earth – 3D (2008)
De la inceput trebuie spus ca exista si o versiune 2D, care pare sa nu fie cu nimic mai prejos decit cea tridimensionala, poate si datorita faptului ca de multe ori actorii par sa joace in fata unui decor pictat cu destula stingacie, iar acest lucru se vede. Considerat a fi un film pentru copii, blockbusterul lui Eric Brevig chiar isi justifica „renumele”: Brendan Fraser (in rolul profesorului Trevor Anderson) joaca de parca s-ar afla intr-un sequel la George Of The Jungle, cu aceleasi maimutareli si strigate nearticulate, „nepotul” Josh Hutcherson – altminteri un adolescent fatos de felul lui – isi cam pierde vocea in clipele de emotie, doar Anita Briem isi justifica prezenta in rolul calauzei islandeze a celor doi, „junioara” fiind nascuta si crescuta in Islanda pina la virsta de 16 ani, cind s-a mutat cu familia in Anglia.
In rest, aceeasi poveste – cu mici variatiuni, aceiasi monstri, aceiasi salbatici, plus obisnuita intelegere si interpretare stereotipa a continutului operei julesverneene. Daca n-ai mari pretentii, filmul este insa pasabil, ba chiar agreabil daca lasi actiunea sa te seduca.Ultima adaptare din 2008 este considerata si cea mai slaba.
Davey Jones, Scott Wheeler – Journey To The Center Of The Earth (2008)Turnat in insulele Belize, acest „film” – in care rolurile principale sint masacrate de Greg Evigan si Dedee Pfeiffer (surioara complexata a lui Michelle Pfeiffer) – a fost lansat de firma Asylum, ca si alte productii ale sale, direct pe DVD. Un spectator din Anglia l-a rezumat intr-o expresie compusa din numai patru cuvinte: „Cheap as chips. AVOID!!!” Nu cred ca mai trebuie adaugat ceva…
Mai sint si citeva desene animate realizate dupa O calatorie spre centrul Pamintului, dar cum nici unul nu aduce vreo noutate in domeniu (decit poate vocea lui Pierre Richard la versiunea franceza din 2001 a episodului corespunzator din ciclul Les Voyages Extraordinaires), le vom lasa pe alta data.Pina atunci, in episodul viitor va invitam sa parcurgem impreuna drumul De la Pamint la Luna, asa cum si l-au imaginat cineastii din intreaga lume…
