“Omul care vine din Buzau” este titlul unei culegeri de “schite umoristice” ale lui Ion Baiesu aparuta recent la Editura Muzeul Literaturii Romane (editie alcatuita si cuvant inainte de Radu Baiesu; tabelul cronologic de Florentin Popescu). Excelenta, initiativa editurii vine la timp pentru a atrage atentia, prin contrast, asupra unui mare umorist “de altadata” ale carui verva si fantezie comica arunca in neant “textele” vulgare si inepte scrise pentru comicii jalnici care defileaza azi pe micile ecrane.

E insa putin probabil ca, formati in gustul “manelelor” ce spala creierele mai abitir ca propaganda comunista, spectatorii si cititorii – necum “managerii” posturilor de televiziune ori ai teatrelor de revista si de bulevard – mai au “organ” pentru a gusta umorul popular si totodata foarte fin al lui Baiesu. Populatia traitoare si “deformata” in comunism pretuia in Ion Baiesu un umorist de prima clasa ale carui piese scanteietoare de talent, inteligenta, fantezie au facut un succes enorm. Presul, bunaoara, a depasit mia de reprezentatii in montarea de la Teatrul de Comedie, iar “Tanta si Costel”, primul serial de televiziune romanesc, a avut asupra publicului un “impact” devastator. Intr-atata, incat Octavian Cotescu, neuitatul interpret al rolului principal din popularul serial, cand a fost sa joace, la Municipal, un rol de tragedie antica, in “Macbeth”, a fost intampinat de public cu hohote de ras, iar spectacolul suspendat. Desigur, sociologii si psihologii pot explica in felul lor succesul literaturii comice a lui Ion Baiesu in contextul istoric respectiv, rasul public starnit de fanteziile lui nascute din observarea vietii comune fiind o forma de “defulare” si de abatere de la “real”.

Caci, in pofida aerului lor realist, schitele umoristice ale lui Ion Baiesu, absurde si in subtext amare, sunt de-a dreptul fantastice si suprarealiste, “copiau” nu viata, ci “banalele” aberatii ale existentiei. Cititorii si spectatorii “simteau” in ele nu doar cinismul “demascarii” moravurilor epocii, dar si suferinta si compasiunea autorului, un om funciarmente bun. Titlul unei povestiri din acestea, “Sufereau impreuna”, defineste cum nu se poate mai bine etica acestui scriitor comic, singurul autentic si important, alaturi de Mazilu, in toata lunga perioada de totalitarism. Jurnalist la “Scanteia tineretului”, apoi redactor-sef al revistei “Amfiteatru”, pe care a infiintat-o cu un grup de eminenti tineri scriitori, din 1969, dupa ce e destituit, Ion Baiesu devine liber profesionist pana la caderea regimului comunist, traind din publicistica, povestiri umoristice si piese de teatru “absurd”.

Cu exceptia gazetariei din prima tinerete, in scrisul literar al lui Ion Baiesu ideologia oficiala e ca si inexistenta, n-a “platit” nici un fel de tribut “comenzii sociale”. A murit in 1992, cu o luna inainte de premiera filmului Balanta de Lucian Pintilie (dupa romanul cu acelasi titlu de Ion Baiesu aparut, postum, la Ed. Nemira – 1993). si de a se bucura de succesul, in tara si la Cannes, al acestei creatii cinematografice romanesti. “Omul care vine din Buzau” readuce in atentia noastra un autor de prim plan prea devreme uitat, un scriitor “umoristic” cum nu avem multi.