Va puteti imagina, scos la vanzare, un tablou ce-si spune “Anemone” de Luchian, intr-o copie a unui amator care schimba movul in roz-bonbon si mai indeasa vreo doua-trei fire de la el, sa fie buchetul mai bogat? Dar de o catedrala careia, intr-o noapte, un nebun ii sparge un vitraliu si asaza in loc un geam de sticla reflectorizanta? Ce spuneti? Cine zice ca nu se poate? Din moment ce versurile lui Eminescu pot fi “prelucrate”, operatie anuntata ca atare in public, iar “produsul” pus pe note, totul este cu putinta.
Zilele trecute, intr-una din emisiunile distractive estivale, “Competitia Fresh”, o artista al carei glas si a carei distinctie ne sunt dragi, Paula Seling (foto), tocmai ea, ne-a dat lovitura de gratie cand ne-a adus la cunostinta ca va canta o piesa “pe versuri de Eminescu, prelucrate”. A urmat o blasfemie muzicala pe parcursul careia inceputul cunoscutei poezii din 1883, “Mai am un singur dor” a devenit un fel de proptea pentru insailarile liricoase ale nu stiu cui: “Mai am un singur dor/ In linistea marii/ Sa ma lasati sa zbor/ La marginea visarii”… “Mai am un singur dor/ Sa nu simt cum trec anii/ La marginea visarii/ Vreau sa ma pierd/ In flori de camp si soare” etc. Daca o astfel de infractionalitate – nu ezit sa o numesc astfel – ar fi apartinut unuia dintre multele noastre grupuri ale caror productii sunt furtisaguri pe fata (de la cateva intervale la melodii luate cu toptanul), nu m-ar fi mirat. Dar parca nici baietii si nici fetele devenite vedete chiar daca sunt vesnici corigenti la limba romana nu si-au ingaduit ceea ce aveam sa ascultam din gura unei cantarete autentice.
Chiar sa nu fi aflat sau sa nu-i fi spus nimeni suavei Paula Seling ca opera lui Eminescu nu este mar de langa drum din care fiecare poate culege cand are chef, dupa ce da cu pietre? Autorii editiilor critice justificau pe pagini intregi schimbarea sau renuntarea la o singura litera, cum ar fi adoptarea lui “Viata” in locul lui “Vieata”, folosit de poet. In umbroasa industrie a “showbiz-ului” national nu mai exista demult legi ale eticii profesionale si putini mai stau sa ia aminte la bolile molipsitoare.
