Miguel Angel este un peruan care locuieste in Nisa de cinci ani si aseara si-a salvat viata dupa ce s-a refugiat sub o masina cand teroristul care a comis atacul s-a indreptat pe aglomeratul Paseo de los Ingleses.
„Eram la vreo douazeci de metri, am vazut ca camionul vine spre mine si oamenii alergau ingroziti din toate partile”, spune acest tanar care lucreaza in sectorul bricolaj. Spune ca se temea pentru viata lui.
Mai intai s-a adapostit in spatele unui stalp, pana cand camionul s-a oprit si teroristul a inceput sa traga.
„A fost un moment groaznic, sunt imagini care nu se vor sterge niciodata din mintea mea”, spune tanarul.
Instinctiv, s-a refugiat sub un vehicul de unde a vazut sosind patrule de politie si a inceput sa traga in camion .
„M-am urcat sub o masina (…) Dar nu s-a dat batut, a tras in ei, parea o vesnicie”, spune el.
Cand agentii au raportat ca teroristul a murit, Miguel Angel a iesit din ascunzatoare. “Aceia dintre noi care nu eram raniti am inceput sa ajutam ranitii. Erau cadavre peste tot, sange. A fost un moment foarte greu”, isi aminteste el.
Abia cand au sosit serviciile de prim ajutor, tanarul peruan a decis sa plece. „Erau oameni peste tot, in toate portalurile”, spune el.
Spaniolii Ana Arroyo si Juan Francisco Perez au sosit luni trecuta la Nisa pentru a invata limba franceza. „Intr-o noapte am invatat destul”, glumeste el cu accentul lui de Tarifa.
Au fost martori la focul de artificii din 14 iulie, sarbatoare nationala franceza, chiar in acelasi punct in care teroristul a fost doborat ulterior, dar inainte de a ajunge cu camionul ei deja plecasera. „Am avut noroc, pentru ca ne-am dus sa cautam un prieten”, spune Juan Francisco.
„Deodata am vazut o avalansa de oameni, mi s-a parut imediat ca este o bomba, dupa tot ce s-a intamplat la Paris”, spune Ana.
A alergat impreuna cu alti trei prieteni sa se refugieze intr-un hotel. “Am inchiriat o camera si am pus televizorul. In acel moment, ne-am dat seama ce se intampla”, spune el.
Ana a avut mai rau. „Pentru ca sunt mic nu am putut sa inaintez, asa ca am urcat sub o masina cu o alta prietena, care i s-a zdrobit glezna si nu a putut sa alerge”, spune ea.
“Am auzit impuscaturile. A fost groaznic. Era sange peste tot”, spune aceasta femeie din Valladolid, care s-a refugiat in casa unor medici doar cand a revenit calmul. „S-a dus sa ajute un spital si ne-a adus mai aproape de resedinta in care am dormit”.
Jerome Le Guennec si Zohra Jail tocmai terminasera cina la un restaurant de pe malul marii cand au auzit voci si tipete.
“La inceput au spus ca a fost o lupta ca cele care se intampla in fiecare zi. Dar curand ne-am dat seama ca este ceva mai grav”, spune ea.
De unde se aflau ei nu puteau vedea camionul, dar au auzit impuscaturile. “Am fugit si ne-am refugiat intr-un hotel. Au fost foarte draguti cu noi. N-am iesit pana la 5 dimineata”, isi aminteste el.
Trezirea a fost grea in aceasta dimineata. „Nu iti imaginezi niciodata ca s-ar putea intampla asa ceva in orasul tau”, spune el, in timp ce Zohra depune un buchet de flori pe unul dintre gardurile instalate de Politie pentru a izola Paseo de los Ingleses.
Daniel, un turist danez, sosise cu o zi inainte la Nisa. El lua cina la un local de hamburgeri din apropiere cand a decis sa iasa afara. “Am vazut un camion cu viteza maxima de-a lungul promenadei. Mi s-a parut imposibil. Am alergat pe o strada perpendiculara. Toata lumea alerga ingrozita”, spune el.
