La ora la care China se pozitioneaza in postura de prieten al Europei in legatura cu criza datoriei, statele emergente se „infiltreaza”, incet, dar sigur, pe piata unica. Si chiar daca Beijingul a facut pana acum acest lucru timid, de trei ani China este din ce in ce mai interesata de Uniunea Europeana.

Primul obiectiv pe care China l-a vizat a fost portul Pireu din Grecia pe care vrea sa-l transforme in centru de tranzit pentru marfurile sale spre piata europeana. In prezent, acesta este dominat de prezenta companiei chineze de transport maritim China Ocean Shipping Company (Cosco), care controleaza doua terminale inca din 2009.

Dovada a interesului crescand fata de Europa, in 2010 premierul Wen Jiabao a intreprins un turneu european in timpul caruia a avut intalniri cu lideri politici si oameni de afaceri din Franta, Portugalia, Italia, Belgia si Grecia.

De la sosirea Cosco in Grecia, exporturile Atenei catre China au crescut cu 50% in 2011 si Beijingul nu intentioneaza sa se opreasca aici. Compania chineza a decis sa investeasca si mai mult in Grecia, in principal in sectorul telecomunicatiilor, serviciilor bancare, automobilelor, echipamentelor ferovoare, imobiliarelor, alimentatiei publice, electronicii, textilelor si sticlei. Dar, dincolo de investitiile facute intr-o tara aflata in dificultate financiara, China vrea tot mai mult sa-si implanteze productia in Europa.

Preturi mici, marfa proasta

Constructorul chinez de automobile Great Wall Motors a deschis recent in Bulgaria o fabrica de asamblare care, potrivit unui oficial chinez, „va produce automobile in Europa si pentru Europa”.

Pe de alta parte, daca Franta nu a primit inca pe teritoriul sau o unitate de productie chineza, a facut totusi un prim pas in aceasta directie prin infiintarea, in apropiere de Chateauroux, a unei zone de activitate franco-chineza. Pentru moment, Chateauroux Business District are drept obiect de activitate asamblarea de piese si subansamble fabricate cu costuri reduse in China. Acest parteneriat va permite respectivelor produse sa beneficieze de eticheta „made in Europe”.

Autorii unui raport intitulat „Implantarea firmelor chineze si indiene in Europa”, subliniaza ca „aceste firme trebuie sa depaseasca inconvenientul ca marcile lor sunt putin cunoscute in strainatate si sa le construiasca o imagine de calitate pentru ca produselor lor, in acest moment, nu pot totusi concura cu cele similare din Europa sau din lume. Problema companiilor chinezesti este aceea ca trebuie sa demonteze imaginea de multe ori negativa pe care o au produsele lor si sa-i convinga pe europeni ca preturile scazute si proasta calitate nu mai merg mana in mana”. Si acesta este un motiv pentru care China incearca sa-si mute productia in Europa pentru a scapa de… eticheta „made in China”.

Inainte de a reusi sa se implanteze in Europa, constructorii de automobile chinezi, dar si ale companii cu activitate in diverse domenii au suferit mai multe esecuri rasunatoare. De exemplu, in 2011, un contract semnat de Polonia si grupul chinez Covec pentru constructia unei autostrazi intre Varsovia si Berlin a fost reziliat la numai un an de la inceperea lucrarilor, autoritatile de la Varsovia invocand intarzieri in realizarea lucrarilor.

„Drumul matasii”… prin Europa

Hotarata sa se dezvolte in plan international, China este acum pe cale sa opereze mutari majore in strategie. Cel mai important este sa iasa din rolul sau bine cunoscut pana acum de „atelier al lumii” si sa inceteze sa se tina departe de piete si consumatori pentru ca scopul principal acum e sa castige. Si piata, si consumatorii.

Prin urmare, China investeste prioritar in sectoare ce permit dezvoltarea comertului sau exterior, dar manifesta interes si pentru dezvoltarea comertului international in general, investind in transporturi (aeriene, feroviare, portuare), in infrastructura si toata logistica menita sa faciliteze schimburile comerciale, cum ar fi constructia de spatii de depozitare pentru marfuri. In acest fel, China vrea sa asigure produselor sale, in primul rand, accesul facil si fara cheltuieli mari pe piata europeana.

Delocalizarea unitatilor de productie nu este insa sinonima cu delocalizarea puterii, pentru ca sediile companiilor chineze se afla, in cele mai multe cazuri, la Londra, centrul financiar european, dar deciziile se iau inca in China pentru ca sistemul ramane centralizat. Beijingul insa isi urmeaza politica de expansiune economica pas cu pas – acum, in prima faza, spre cucerirea Batranului Continent, China va implanta in Europa unitati de productie, dupa care urmatorul pas ar fi si delocarea puterii decizionale.