Atacul la adresa lui Șova pornește de la o serie de declarații facute de purtatorul de cuvant la televiziunile de știri.

Traian Basescu a semnat in anul 2011 pactul fiscal pentru a ajuta… in 2012, imi cer scuze… Pactul fiscal pentru a ajuta Germania, care tocmai ii intinsese o mana de ajutor ca sa il scape de la demitere si a semnat impotriva intereselor Romaniei… Ca purtator de cuvant pot sa vorbesc in numele oricui (…) Ca fost ministru in guvernul Romaniei chiar stiu despre ce e vorba.

S-a semnat impotriva intereselor Romaniei participarea acestei tari, de catre domnul Basescu, la Tratatul fiscal. Erau 16 tari care vroiau sa il semneze si Germania mai avea nevoie de un vot, ca erau nevoie 17, ca altfel nu trecea, si a venit Romania in schimbul sprijinului din 2012 si a spus, „Uite, votam si noi tratatul fiscal, ca sa fie al 17-lea vot”.

In replica la declarațiile lui Șova, editorialul publicat de siteul Deutsche Welle il desființeaza practic pe omul de incredere al lui Victor Ponta.

Germania ar fi pus la cale impreuna cu Traian Basescu rele contravenind intereselor Romaniei. Asa s-ar fi semnat „tratatul fiscal”, sustine purtatorul de cuvant al PSD. In schimb, Germania l-ar fi recompensat pe presedinte. Potrivit lui Sova, Basescu ar fi fost rasplatit de Berlin cu salvarea de la demitere. Aiuritor de-a dreptul. Dan Sova a comis-o din nou. Nu e clar, la prima vedere, daca e de ras ori de plans. Ambele reactii sunt riscante. Dar, dupa recentele elucubratii antigermane ale mainii drepte din PSD a lui Victor Ponta, potrivit carora Germania ar fi complotat, chipurile, cu presedintele statului roman semnarea de catre „domnul Basescu”, „impotriva intereselor Romaniei”, a „tratatului fiscal” se nasc, irepresebil, o suma de intrebari. Cum de e oare posibil ca acest ins, care raspandeste informatii false, cotizeaza la teorii ale conspiratiei si da dovada si de o crasa incompetenta, sa fi fost ministru? Ce fel de guvern accepta sa aiba in randurile sale asemenea ministri ai transporturilor? Ce partid democratic suporta purtatori de cuvant de o asemenea factura?”, scrie Petre M. Iancu.

Editorialistul DW atrage atenția ca semnatura presedintelui Romaniei nu era necesara Germaniei, fiindca Berlinul avea nevoie doar de acceptul statelor din zona euro, din care Romania nu face parte. In opinia jurnalistului, declarațiile lui Șova ascund „doua tentative de manipulare si dezinformare agrementate cu o incercare de instigare anti-germana, poate in vederea starnirii de sentimente ultranationaliste numai bune sa-i faca viata grea lui Klaus Johannis in ipoteza candidaturii sale la presedintie”.

Pe scurt, mica teorie a conspiratiei menita sa amplifice antigermanismul si ura contra lui Basescu e o proba nu doar de inconsistenta si incontinenta verbala din partea insului care a vehiculat-o la televiziunea de partid si de stat a PSD. Prin usurinta de a o demonta mi se pare ca teoria cu pricina este si o demonstratie nec plus ultra de crasa incompetenta a lui Sova chiar si in ipoteza ca demnitarul PSD-ist ar fi vrut sa functioneze ca dezinformator. Fiindca un dezinformator abil ar fi inventat ceva mai de soi, mai greu de combatut. Pe scurt, Sova poate opta. Are de ales intre a figura ca om politic incapabil sa se informeze si sa informeze corect, ori ca diversionist natang, hotarat sa instige spre a-i inlesni sefului sau accesul la Cotroceni”, arata editorialistul DW, care conchide „enormitatile” lui Șova sunt de natura sa greveze nu doar raporturile dintre PSD pe de o parte si partenerii sai germani si occidentali din SPD si Partidul Socialist European pe de alta, ci si, impardonabil, esentialele relatii romano-germane”.