Doua fetite merg zilnic la scoala, desi traiesc intr-un cort de celofan, la periferia Bucurestiului

In fiecare dimineata, din locuinta improvizata in mijlocul campului, doua mogaldete de fete se grabesc catre scoala. Desi nu au bani pentru imbracaminte si nici incaltari noi nu au, Lavinia si Magura nu intarzie niciodata la ore. Mama lor este una dintre cele 508.000 de persoane analfabete din Romania, iar tatal este elev in clasa a IV-a.

“Fiecare copil are dreptul sa invete. Chiar daca este tigan. Eu nu ii privesc altfel pe copiii rromi. Au si ei acelasi sufletel ca si noi, aceeasi minte sau capacitate intelectuala. Nu cred ca ar trebui sa se faca diferente”, spune Sandra, eleva in clasa a X-a, voluntar la „Salvati Copiii”. Din pacate, nu multi copii din etnia rroma ajung pe bancile unei scoli. Sunt parinti saraci care de-abia au dupa ce bea apa, daramite sa le mai cumpere rechizite micutilor scolari.

Sapte suflete dorm intr-o magazie

Surorile Lavinia si Magura locuiesc in Militari, la iesirea din Bucuresti. Desi traiesc intr-o locuinta improvizata, pe camp, cele doua fetite vin zilnic la scoala.

“Stam intr-un cort de celofan. Mi-e frig acolo. Suntem sase frati. Doar trei dintre noi merg la scoala. Adela e in clasa a treia, insa nu a putut sa vina astazi la scoala (n.r. – acum patru zile), pentru ca mama a plecat la strans de fiare. Ea a ramas cu fratii mai mici si sa pazeasca cortul”, vorbeste timida Magura. Tatal lor este inscris in clasa a IV-a in cadrul programului “A doua sansa”, iar mama este analfabeta.

Lavinia are 12 ani si este eleva in clasa a III-a. Cel mai mult ii plac povestile. Vine la scoala „ca sa pot sa ma duc la munca, la matura”. La fel ca tatal lor. Desi le place sa invete si de-abia acum descifreaza tainele cititului, copiii nu ajung in fiecare zi la scoala. Fie nu au cu ce sa se imbrace sau ce sa puna in picioare, fie nu are cine sa-i hraneasca pe fratii mai mici. Cei doi copii ai familiei Lupu, din comunitatea din Colentina, nu au putut ajunge la scoala de la centrul „Salvati Copiii” pentru ca au vazut cu ochii lor cum se prabuseste casa peste ei. S-a intamplat acum cinci-sase zile. Gabi si Mihaela, asistenti sociali, s-au deplasat cu microbuzul la fata locului pentru a afla de ce copiii nu au raspuns „prezent” la ore. Presupusul „chiul” a fost justificat cu varf si indesat. Daniel Lupu, capul familiei, de-abia isi gasea cuvintele sa povesteasca ce s-a intamplat. Imi arata cu degetul ce mai ramasese din casa lor. Doar moloz si praf. „Am vrut sa dam jos acoperisul sa il renovam si, cand am scos doua grinzi din el, a cazut la pamant. Am avut noroc ca n-a fost niciun copil inauntru. Acum, trebuie s-o ridicam din nou. Pe fata nu am trimis-o la scoala pentru ca nu are cine sa le faca mancare muncitorilor”. Numai Dumnezeu stie cum o sa se descurce pana atunci. Sapte suflete vor dormi inghesuite intr-o magazie darapanata, in care de-abia ai loc sa te invarti.

„Trebuie sa dam spaga ca sa ne angajam”

Daniel Lupu lucreaza pe santier, iar sotia acestuia este femeie de serviciu. Lupu isi doreste ca Marian si Florentina, cei doi copii ai sai, sa invete sa citeasca si sa scrie. „Sa gasesti acum un loc de munca e foarte greu. Si asa, noi, astia coloratii, trebuie sa dam spaga ca sa ne angajam”, isi varsa amarul Lupu. Florentina are 19 ani si este eleva in clasa a IV-a. „Vreau sa invat, sa imi gasesc si eu un serviciu mai bun. Daca mi s-a dat sansa sa invat, trebuie sa invat. Vreau sa devin croitoreasa”. Adina Nastasie, invatator la complexul de servicii sociale in cadrul centrului educational “Salvati Copiii”, e mandra de elevii sai si spune ca “le place la scoala. Isi dau silinta. Mai lipsesc din diferite motive – pentru ca nu au cu ce se imbraca, incalta sau trebuie sa isi ajute parintii la munca, insa se straduiesc sa ia examenele”.

La 16 ani, eleva in clasa a IV-a

Adriana Enache este o fata isteata si ambitioasa. Nu ii e rusine ca, la 16 ani, e eleva doar in clasa a IV-a. „Nu exist. Nu am nici buletin, nici certificat de nastere. M-am nascut in Berlin. De la centrul «Salvati Copiii» mi-au trimis actele la Ambasada Germaniei”. Acum asteapta un raspuns. Scoala e foarte importanta pentru ea. Numai asa se va putea angaja undeva. „As vrea sa fac 10 clase. Daca se poate si mai mult. M-as angaja oriunde, numai sa muncesc. Dar cu carte de munca…”, povesteste Adriana. Mama ei are opt clase, iar tatal – patru. „Am avut nevoie de acte la medic. Am probleme cu sanatatea, uneori mi se intampla sa am dureri puternice de spate si sa raman intepenita”. Parintii care au auzit de centrul „Salvati Copiii” vin aproape in fiecare zi sa se planga. „Spun ca s-au rupt incaltarile copiilor, ca au probleme medicale, ca nu mai au pampersi sau lapte”, spune Leo, asistent social. Dar mai sunt atatia care adorm noaptea cu burtile goale sau cersesc o bucata de paine prin tramvai sau metrou.

Peste 500.000 de romani sunt analfabeti

Ministerul Educatiei precizeaza ca, din cei 508.994 de analfabeti, 64.290 au varste cuprinse intre 10 si 19 ani, iar 104.737 sunt rromi. Din Raportul privind starea invatamantului pe anul 2005-2006, reiese ca rata abandonului scolar in invatamantul liceal si profesional pentru 2004/2005 este in scadere, fata de anii anteriori. Insa rata abandonului scolar in invatamantul primar si gimnazial este in crestere (1,9 in 2004/2005 fata de 0,7 in 2000/2001). Romania este fruntasa in ceea ce priveste abandonul timpuriu al studiilor (20,8 fata de 4,3 in Slovenia sau 6,4 in Cehia, pe anul 2005).