Judeţul Constanţa este situat în partea de S-E a României, învecinându-se la nord cu judeţul Tulcea, la est cu Marea Neagră, la sud cu Bulgaria şi la vest cu fluviul Dunărea.

Suprafata judeţului Constanţa este de 7 071 km2 şi ocupă în acest sens locul 8 între judeţele României. Din punct de vedere teritorial-administrativ este împărţită în 3 municipii, 9 orase, 57 comune.

Numărul populaţiei judeţului era la 1.07.2003: 713563 locuitori împarţiţi astfel:

• 504681 locuitori în mediul urban;
• 208882 locuitori în mediul rural.

Reţeaua hidrografică a judeţului este formată de următoarele cursuri de apă: Dunărea, pe o lungime de 137 km, Valea Carasu, Valea Baciu şi Casimcea.

La est, judeţul este scăldat de apele Mării Negre, o mare continentala cu golfuri larg deschise şi puţine peninsule. Datorită configuraţiei ţărmului şi reliefului submarin, adâncimea apei este mică în dreptul litoralului românesc.

Reţeaua hidrografică s-a îmbogaţit prin darea în exploatare a Canalului Dunăre - Marea Neagră pe o distanţă de 64,2 km, Canalul Poarta Albă - Midia pe o distanţă de 27,5 km şi alte canale de irigaţie din Valea Carasu.

Clima temperat - continentală, caracteristica judeţului Constanţa, este influenţată de poziţia geografică, situarea între Dunăre şi Marea Neagră, precum şi de particularităţile fizico-geografice ale teritoriului. În zona litorală, climatul temperat-continental prezintă o puternică influenţă marină. Climatul marin este caracterizat prin veri a căror căldură este atenuată de briza mării şi ierni blânde, marcate de vânturi puternice şi umede care bat dinspre mare. Valorile temperaturilor medii anuale variază între 10-15 oC. Precipitaţiile anuale variază între 400-500 mm, zona cea mai săracă în precipitaţii fiind litoralul, unde valoarea cantităţii de precipitaţii se situează sub 400 mm.

În judeţul Constanţa s-au dezvoltat specii de plante care s-au adaptat condiţiilor climatice de umiditate redusă. Vegetaţia (alcătuita din plante ierboase) este caracteristică stepei, aici găsindu-se atât elemente floristice est-europene cât şi specii din flora mediteraneană şi balcanică.

Specificul faunei este determinat de condiţiile naturale ale judeţului si cuprinde mai multe specii: insecte, reptile, păsări şi mamifere.

În regiune există mai multe rezervaţii naturale care constituie un punct de atracţie inedit în oferta turistică a regiunii. Una din cele mai importante rezervaţii se află pe malul stâng al Văii Casimcea, în dreptul satului Cheia, acolo unde se găseşte Masivul Cheia. Rezervaţia ocupă o suprafaţă de 285 ha şi adăposteşte cca 5-6 specii rare de floră. Alte rezervaţii importante aflate pe teritoriul judeţului Constanţa: Rezervaţia Fântâniţa-Murfatlar, Dunele litorale de la Agigea, Pădurea Hagieni, Lacul Techirghiol, Canarelele de la Hârşova, Peşterile de la Gurile Dobrogei, Punctul Fosilier de la Aliman, Seimenii Mari, Cernavodă şi Reciful de la Topalu.

Bogăţiile solului sunt reprezentate de suprafeţele întinse de terenuri agricole, terenuri care reprezintă 80% din suprafaţa totală, din care suprafaţa arabilă reprezintă cca. 85%.

În subsol sunt importante resurse minerale printre care se numără mineralele feroase, apele mineralizate, materialele de construcţii, izvoarele mezotermale, rocile comune şi cele fosfatice. Suprafata podişului este în mare parte acoperită de o pătura de calcar şi loess, podişul Casimcea având chiar o structură aparte: un amestec de şisturi verzi acoperite de calcare jurasice şi straturi de loess. Platforma continentală a Mării Negre are importante resurse de hidrocarburi şi minerale puse în valoare pe măsura dării în folosinţă a unor instalaţii de foraj marin. Din punct de vedere al resurselor, un interes special îl prezintă lacurile sărate Techirghiol şi Nuntaşi cu importantele lor rezerve de nămol sapropelic cu valoroase calităţi terapeutice.